Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 446

asta ar trebui să îl impresioneze și să-l
păcălească pe Mike.
-

Să te cred... nu știu de ce o fac. În fond, e doar
un pandantiv. Nu văd nimic rău în asta. Îl
privesc pentru câteva clipe după care îl arunc pe
jos în fața Lariei. Totuși, să nu crezi că mă poți
păcăli. Te-am văzut cu ochii mei când îi făceai
rău Gaiei! Odată ieșiți de aici, voi avea grijă să
primești ceea ce meriți.

-

Dar n-am făcut... Mi-ai face rău, Mike?

-

DA! Ți-aș face rău chiar și în clipa asta, dar mă
abțin. Nu știu ce ai cu Gaia, dar dacă te mai
apropii o singură dată de ea, voi fi constrâns să
fac lucruri la care nici măcar nu m-am gândit
vreodată.

-

În fine, Mike. Văd că în ochii tăi nu mai
reprezint nimic. Păcat! Credeam că putem fi
măcar tovarăși de drum, dacă nu prieteni și...

-

Laria! Termină cu teatrul ăsta ieftin. Îți mai
spun odată, ai grijă ce faci, fiindcă ar putea să te
coste. Îi arunc ultimele cuvinte îndepărtându-mă
de ea, intrând în camera Gaiei.