Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 438

-

Stai. Cum să intri? Crezi că vei scăpa de noi?

-

Acum te gândești la ce aș putea face eu? De ce
nu te gândești la ”micuța ta”. Îi răspund pe un
ton sarcastic.

-

Bine! Le fac semn fetelor să ne urmeze.

Ajungem până în fața ușii masive, unde încep să
trag cu putere de ușă, prefăcându-mă că încerc să o
deschid. Deodată, ușa începe să se deschidă iar lumina
zile îi cuprinde chipul lui Cloud. Mă trag deoparte
eliberând mânerul, lăsând impresia celorlalți că sunt
surprinsă.
-

Vă pot ajuta cu ceva? O privesc pe Laria,
mulțumit de prestația ei.

-

Ohh, ne scuzați. Am crezut că acest conac este
părăsit. Voiam doar să... ne odihnim undeva.

-

Laria, termină! Îmi cer scuze pentru ea. Noi
vrem să mergem în contin V&R