Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 435

-

Mike... Încep să plâng. Poate pentru faptul că
acum sunt sigură că nu e doar în imaginația mea
ci că există cu adevărat.

Copil? Tori! Înseamnă că l-a trimis Cloud. Cum a
avut tupeu Mike să fugă după el? Îmi vine să-l nimicesc
în clipa asta. Furia pune stăpânire pe mine, fiindu-mi din
ce în ce mai dificil să mă abțin, rămânând cu gândul la
Cloud, ca nu cumva să stric tot... planul.
-

Mai aveți de gând să plecați din Valhala?
Mergem odată? Yach! Mi se face scârbă când
văd dulcegăriile dintre cei doi.

-

Nu te grăbi, Laria. Nici tu nu poți pleca fără noi,
dar nici noi fără tine. Poate ai face bine să-ncepi
să te comporți mai... educat.

Îmi încrucișez brațele și mă întorc cu spatele la ei.
Nici nu mai vreau să-i văd cum se îmbrățișează. Huh!
-

Cum vreți voi...

Mă desprind din brațele Gaiei în timp ce o rog pe
Sky să meargă cu ea, sub pretextul că aș dori să am o
discuție cu Laria. Lăsându-mi mintea purtată de gânduri,
ne urnim din loc. Laria stă încruntată și nu scoate niciun
sunet.