Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 433

strâng pumnul cu putere, frângându-i gâtul, în așa fel
încât rămâne atârnat pe spate. Simt că acest trup s-ar
frânge dacă mi-aș folosi întreaga capacitate, încă nu este
pregătit.
Mă trezesc întins pe pământul rece căutând ceva de
care să mă sprijin pentru a mă ridica în picioare. Mă simt
atât de slăbit... Privesc speriat în jur, dar nu-l mai văd pe
copil. Unde a dispărut? Ohh, Doamne... încă mă gândesc
la ceea ce am văzut acolo. Trebuie să mă întorc la Gaia!
Mă ridic în picioare cu ajutorul unei crengi pe care o
prind cu ambele mâini. Amețit pășesc pe unde cred că am
venit. Drumul pare să fie necunoscut de