Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 416

-

Laria, cum se poate? Unde a dispărut Gaia? Ce
ai făcut?

-

Eu... iartă-mă, Mike. A fost aici... am fost
doar... Am lipsit pentru un minut. Îmi pare rău.

-

GAIA!!! GAIA!!! GAIA!!! Încep să strig cu
putere însă fără să aud vreun răspuns. Trebuie
să o căutăm.

Frigul îmi îmbrățișează trupul acoperit de vânătăi.
Nu știu cât timp s-a scurs, căci întunericul și copacii cu
coroanele lor bogate nu lasă să pătrundă nici lumina slabă
a stelelor. Nu m-am mișcat din poziția în care am rămas
după atacul animalic al Lariei. Stau ghemuită,
îmbrățișându-mi stomacul, pe pământul rece acoperit de
frunzele uscate. Poate aici voi pieri. Poate Mike a plecat
deja cu Laria și cu Sky. Mă simt ca un copil lipsit de
apărare, uitat în pântecele pădurii. Tresar speriată la
auzul trosnetelor crenguțelor căzute pe pământ. Poate s-a
întors pentru a doua rundă. Încerc să văd ceva prin
întunericul înfiorător, dar nu izbutesc. O siluetă imensă
se strecoară printre trunchiurile bătrâne ale copacilor,
apropiindu-se amenințător de mine. Inima îmi rămâne în
loc. Toată ființa îmi îngheață, privind bestia