Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 415

-

Mike... Tușesc haotic scuipând sânge, în timp
ce simt cum coastele îmi presează toți mușchii
deja învinețiți. Nu te... va crede... niciodată.
Cum... ai să-i explici... asta... eu...

-

Nu-ți fă tu griji. Mike mă va crede pe mine!
Mai bine ți-ai face griji în privința ta... să vedem
cum te vei mai întoarce. O privesc cu dispreț
pentru ultima oară și o rup la fugă înapoi înspre
Mike și Sky.

Sunetul unor pași mă face să mă trezesc. Întorc
capul și o văd pe Laria venind spre noi.
-

Ce faci? Unde ai fost?

-

Umm... am avut nevoie la baie. Tu de ce nu
dormi?

-

Ehh... stai așa... Mă uit împrejur verificând dacă
suntem toți... GAIA! Unde e Gaia?

-

Gaia? Uh... nu știu, era lângă tine în urmă cu
câteva clipe.

O scutur ușor pe Sky trezind-o din somn. Buimacă,
martoră a crizei mele de spaimă, își găsește cu greu
cuvintele. Nu mi-o imaginez pe Gaia singură în această
pădure, în starea în care e. Dacă s-a întâmplat ceva cu ea?