Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 414

fi fost după mine, te-aș fi strivit ca pe un
gândac. O întorc, călcând-o pe rănile create de
aripi, începând să apăs cu putere, în timp ce
Gaia urlă de durere.
-

ÎNCETEAZĂ!!! Aaaaa! De ce... faci asta?
Trupul îmi urlă de durere. Mă simt ca și cum aș
fi pregătită să îmi dau suflul, dar nu pot... dacă
îi face rău lui Mike? Trebuie să îl avertizez... Îi
cuprind glezna piciorului cu mâna și îmi ridic
privirea către ea. Te rog... oprește-te!

-

Îți ajunge? Vrei mai mult? IA MÂNA DE PE
MINE! NU MĂ ATINGE! ÎMI PROVOCI
SILĂ! Strigă la ea în timp ce-mi retrag piciorul,
lovind-o cu putere cu dosul palmei. Ești un
nimic. Îmi voi bate joc de voi în timp ce o să
suferiți când vă dați de ceasul morții. Cât de
naivă ești! Să te văd când îi vei spune lui Mike,
pe cine va crede. Cea mai bună prietenă a lui
Mike pierde în fața unei străine. Nu mai
semnifici absolut nimic pentru Mike. Ești doar
un gunoi târât pentru a fi băgat la înaintare în
lupta asta inutilă spre ieșirea din Valhala.