Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 413

orașul ăsta. Gândurile au efect de somnifer și mă fac să
cad într-un somn adânc instantaneu.
Mike ăsta îmi pune doar bețe-n roate. Cum poate să
țină atât la Gaia? Grrr... În seara aceasta scap cumva de
Gaia. Au adormit toți. Mă apropii încet de Gaia, îi astup
gura cu o mână, iar cu cealaltă îi cuprind corpul firav,
plin de răni, târând-o după mine prin pădure. Începe să se
zbată iar acest lucru mă constrânge să-i presez gura cu
forță pentru a nu o lăsa să țipe. Se zbate cu putere
încercând să scape din strânsoare mea. Reușesc să o
târăsc până în inima pădurii, destul de departe pentru a nu
fi auzită de cei doi, unde o eliberez lovind-o cu piciorul
puternic în stomac. Urlând de durere, se ghemuiește în
fața mea.
-

Cât de importantă te crezi... mi se face scârbă
când te văd. Cum îndrăznești... să-l... faci...
cuvintele îmi ies pe rând printre zecile de
lovituri car R