Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 412

-

Hmm, păi... nu prea avem unde să ne ducem. Se
întunecă... va trebui să ne oprim aici și să
dormim. Vom face cu rândul ca să fim siguri că
nu se va întâmpla nimic. Laria va fi prima.

-

Nu! Mike... cum poți să ai încredere? Te rog,
stau eu!

-

Vom sta toți de veghe, nu doar Laria. Oricum ar
fi, tot îi va veni rândul.

-

Bine, fie... dar vreau să stai lângă mine... pot săți cer măcar atâta lucru?

-

Sigur. Vom dormi lângă tine. Haideți să ne
punem la somn. Laria, eu voi ține de veghe
după tine, iar apoi Sky. Bine?

-

Da Mike. Puteți dormi liniștiți, voi avea grijă...

Mike adună o grămadă destul de mare de frunze și
ne așezăm pe patul improvizat. Mi-e greu să adorm știind
că Laria e cea care ne ”păzește” însă îmi simt pleoapele
atât de grele încât somnul mă fură în câteva secunde.
Mă așez între Sky și Gaia. Cu siguranță voi auzi în
caz că se întâmplă ceva. Sper ca totul să nu fie în zadar și
să nu fie doar o glumă proastă și că mâine vom părăsi