Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 411

-

Nu! Ne distanțăm de ei... Mike poate fi pus în
pericol, nu îl pot lăsa. Haide.

-

Gaia! Nu...

-

TACI! Ridic tonul la Sky, desprinzându-mă de
ea, încercând să măresc pasul. Mă împleticesc,
simțind cum totul se învârte în jurul meu și
ajung să mă împiedic de crengile copacilor
căzute la pământ.

-

GAIA!!! Strig văzând cum aproape se
prăbușește la pământ. Mă grăbesc pentru a
ajunge la ea. Ești bine?

Discuția mea cu Laria s-a stins până la așternutul
serii. Ne-am lăsat cuprinși de intensitatea discuției.
Privesc în urmă... le văd pe Sky și pe Gaia la o distanță
destul de mare față de noi. S-au oprit. Gaia e la pământ.
Încep să alerg spre ea... GAIA!
-

Gaia, ești bine? O întreb în timp ce o ridic. Ce
ai pățit? Deși Gaia stă deja pe picioarele ei, nu îi
dau drumu la mâini.

-

Am obosit... scuze. M-am dezechilibrat un pic,
doar atât. Mike... ce facem? Se întunecă.