Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 410

-

Mike... tu... ai încredere în mine?

-

Eu... ezit pentru câteva clipe înainte să-i
răspund.

-

Ah... am înțeles. Îmi pare rău... nu trebuia să mă
apropii așa de mult, nu inspir încredere...

-

Aaaa... nu, Laria, nu spune asta. O trag lângă
mine și o privesc în ochi. Doamne, ce ochi
frumoși poate avea. Am încredere în tine, te
consider prietena mea însă... fără să ocolesc
prea mult... nimeni nu va fi mai presus de Gaia.
Nu pot da o prietenie de o viață pe o prietenie...
începută de puțin timp. Să nu se înțeleagă acum
că vă compar...

-

Am înțeles, Mike, și mă bucur că ești...
prietenul meu. Mă apropii de el în timp ce ne
continuăm drumul spre ”ieșirea” din Valhala.

Călătoria asta pare fără sfârșit. Mike avea dreptate...
sunt atât de slăbită încât abia dacă mai pot păși. Sky se
apropie de mine și mă sprijină în momentul în care mă
dezechilibrez.
-

Gaia, hai să ne oprim.