Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 409

care să-mi poarte de grijă, cu care să vorbesc
orice... cu care... cred că știi despre ce vorbesc.
-

Păi... eu și Gaia suntem... prieteni. Ne cunoștem
de mult timp, ne avem doar unul pe celălalt.
Suntem cei mai buni prieteni, pentru mine ea
e... precum o soră mai mică. Mi-am dorit
întotdeauna o soră, dar nu a fost să fie, în
schimb Dumnezeu mi-a dat să o întâlnesc pe
Gaia și sunt recunoscător pentru asta. Gaia a
devenit sora pe care nu am avut-o și țin la ea
mai mult ca la orice.

-

Oh... ce frumos vorbești despre ea, Mike.
Hmm... îmi întorc capul privind în jur și fără să
mai spun ceva, mă desprind de Mike.

-

Ce e? S-a întâmplat ceva?

-

Îmi amintesc... știi... momentele de la motel.
Am văzut că Gaia nu mă place și nu... nu aș
vrea să vă certați din cauza mea.

-

Ohh, nu, Laria. Să nu îți mai faci griji în această
privință.

-

Dar... Mike, Gaia nu are încredere în mine...

-

Știu... nu te supăra pe ea.