Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 353

care se află. Ne urmărește cu multă atenție, când deodată,
începe să se îndrepte cu pași mărunți spre noi.
Aceștia trebuie să fie oamenii de care îmi spunea
Cloud. Of! Nu credeam că voi da nas în nas cu ei aici.
Grija lui față de ea pare nemărginită. Îi observ de câteva
minute bune, privindu-i pe amândoi cum pășesc
împotmolit, ea sprijinindu-se de el iar el ajutând-o să
meargă. M-au observat! Nu am să fug, nu am de ce să o
fac. Mă îndrept spre ei în timp ce privirile noastre nu se
despart. O să încerc să mă apropii mai mult de el... e
băiat.
-

Bună! Sunteți bine?

-

Să zicem... Răspund nesigur în timp ce o
cuprind pe Gaia mai bine.

-

Vreți să vă ajut? Să vă duc undeva?

-

Unde ne dorim noi să mergem, nu ai cum să ne
duci tu. Ai uitat să te prezinți... ce vrei de la
noi?

-

Scuze pentru neateția mea, nu a fost cu intenție.
Numele meu este Laria. Nu vreau nimic de la
voi. Îi răspund privind-o pe fată cum se încruntă
și mă privește iritată.