Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 354

-

Îmi pare bine, eu sunt Mike, iar ea...

-

Nu contează... Mike... nu mă simt bine, putem
continua, te rog? Nu avem timp de stat la
taclale. Îl privesc pe Mike cu insistență.

-

Sigur! Mi-a părut bine Laria, dar nu mai putem
rămâne. Ea nu poate sta prea mult timp în
picioare iar...

-

Înțeleg... atunci îmi voi vedea de drum până în
orașul următor.

-

Orașul următor? Ce vrei să spui? Știi cum să
pleci de aici? Stai... adică, ce cauți aici?

-

Da, am de gând să părăsesc Valhala.

-

Cum? Minți! Nu ai de unde să știi cum se iese
de aici... Intervin pe un ton agresiv.

-

Ce motiv aș avea să mint?

-

MINȚI! Strig la ea disperată. Mike dă semne că
ar vrea să continue această discuție fără sens.
Mike, te rog, hai să mergem mai departe...

-

Da... Noi plecăm. Discuția cred că s-a încheiat
aici. Îmi iau privirea de la Laria și mă întorc la
Gaia, continuând drumul spre motel. Simt
privirea Lariei cum ne urmărește.