Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 352

m-a cuprins și pe mine, parcă cineva a făcut o
incantație care ne ține legați făcându-ne să
suferim amândoi. Drumul spre motel... atât de
familiar și totuși acum îl străbat parcă desprins
cu totul din peisaj.
Mike pare mai abătut decât mine. Știu că sunt o
povară... sau cel puțin așa mă simt... dar trebuie să
continuăm. Nu putem rămâne în orașul ăsta. Poticnesc
pentru o fracțiune de secundă, nesigură pe ceea ce îmi
spune vederea. Dacă mă înșeală? Cum e posibil? O fată
cu părul ondulat, stă în mijlocul drumului privindu-ne de
la distanță. Poate mintea îmi joacă feste, mă uit speriată
la Mike.
-

Ce e? O întreb văzându-i privirea temătoare. Ai
pățit ceva sau... am ceva pe față?

-

O vezi și tu? Arăt subtil în direcția în care se
află fata.

Îmi întorc capul în direcția înspre care indică Gaia
și văd o fată cu trupul firav, păr șaten, care ne privește.
Nu știu cum să reacționez... O fi reală? Oare să fie om
sau o altă creatură? Îmi este teamă să mă duc spre ea, îmi
e teamă să o las pe Gaia singură să mă aștepte în starea în