Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 351

Mike, înroșindu-mă. Nu puteam ieși doar în
bandaje afară. Te rog...
Iau cămașa din mâna Gaiei și o îmbrac pe Gaia cu
atenție, încercând să evit bandajele pe cât de mult posibil.
În câteva clipe terminăm, fiind pregătiți de drum. Cu o
mână o sprijin pe Gaia de mine și încet-încet pășim afară
din casă lăsând în urmă amintirea casei ei în Valhala.
Sper să nu ne mai întoarcem niciodată aici! Drumul către
motel durează iar asta datorită pașilor mici făcuți de Gaia
în timp ce merge sprijinindu-se de mine. Mă-ntreb cum
de are puterea să meargă atât de mult până la motel? Nu
schițează nimic, că ar durea-o ceva sau că suferă, dar sunt
sigur că nu vrea să arate, însă în interior... Am parcurs o
bucată bună de drum...
-

Vrei să facem o pauză?

-

Nu... Mike... te rog... hai să ajungem odată! Mai
avem atât de puțin, nu mă lua pe mine în
seamă...

-

Bine... Îi răspund în timp ce îmi înghit cuvintele
și mă supun dorinței sale. Las tăcerea să mă
învăluie, fiind atent la ficare pas pe care îl fac,
ca nu cumva să pățească Gaia ceva. Suferința ei