Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 347

încerc să ajung din nou la ușă. Nu o mai văd!!! Ce se
întâmplă? Cine face toate astea? Mă îndrept spre locul
unde cred că se află ușa și mă lovesc de ceva... Îmi
mijesc ochii în speranța că voi putea vedea ceva. O pală
transparentă de lumină pătrunde prin crăpătura ferestrei și
luminează o creatură mică, palidă, care stă nemișcată în
fața mea. Nu... nu din nou... Panica mă cuprinde, încerc
să fug, dar nu reușesc iar creatura dispare. Pași repezi se
aud alergând haotic în stânga și în dreapta. Liniște. Nu
mai vreau!!! Nu mai vreau!!!! Aș vrea să țip, dar nu pot.
Nu mai văd creatura, nu o mai aud... poate... poate a
dispărut. Încerc să fac un pas în față când o picătură
fierbinte îmi atinge obrazul. Cu groază privesc în sus iar
în următoarea clipă chipul băiețelului fără ochi și cu gura
cusută, care se forțează să se deschidă, se întinde spre
mine. Aaaaaaaaa!!!! Urlu cât pot de tare, ghemuindu-mă
la podea.
Nu apuc să trec de pragul casei pentru a ieși afară,
că o și aud pe Gaia țipând. Ce naiba? Încep să alerg pe
scări către dormitor, deschid ușa și o găsesc pe Gaia în
mijlocul camerei, tremurând, acoperindu-și capul cu