Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 348

mâinile. O ridic cu grijă de jos în timp ce continuă să-și
ascundă privirea în palme și o așez pe pat.
-

Micuțo, ce e? De ce țipi?

-

Mike... ? Îmi fac curaj și deschid ochii... e
lumină în cameră... cum e posibil. Mike... ce se
întâmplă?

-

Umm... nu știu. Spune-mi tu. Te-am auzit
țipând, apoi te-am găsit așezată în mijlocul
camerei. Ești bine?

-

Nu... nu sunt... Mike... a apărut din nou... l-am
văzut din nou. Mike, nu suntem în siguranță, e
atât de groaznic, nu vreau să-l mai văd. Te rog,
Mike!

Oftez din adâncul sufletului de fiecare dată când o
văd pe Gaia așa. Trebuie să existe o soluție mai rapidă de
a pleca de aici, dar Gaia... ea abia dacă poate face doi
pași, însă nici aici nu o pot lăsa. Trebuie să găsim un loc
mai sigur, aici nu suntem în siguranță, dar... unde?
Deodată îmi aduc aminte de cuvintele lui Kagami.
MOTELUL! E mult mai sigur decât aici.
-

Gaia, m-am gândit la ceva. Vom merge la
motelul lui Kagami, vei fi mai în siguranță