Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 34

controla o forță invizibilă. Negru și roșu... doar două
culori... eu continui să privesc cum pânza odată albă
începe să prindă culoare. Pătată haotic, fără sens, fără
scop. Tresar ca desprinsă dintr-o transă puternică când
simt o mână pe umăr. Îmi întorc privirea și îl văd pe
Mike uitându-se la mine cu o expresie îngrozită. Nu îi
înțeleg privirea temătoare. Privesc pânza și pensula îmi
alunecă printre degete. Oripilată îmi acopăr fața cu
mâinile. Acum înțeleg de ce mă privea Mike așa. Cum să
nu te înspăimânți? Aripi negre cu străluciri roșietice se
întind pe toată lungimea pânzei iar în mijloc o siluetă
înaltă, subțire ținând un fir firav roșu în mâini care iese
din cadrul pânzei, scurgându-se. Speriată, am făcut 2 pași
înapoi și am trântit scaunul. Firul roșu continua pe
cămașa mea albă și se oprea într-o pată mare roșie în
dreptul inimii.
S-a făcut liniște în clasă. Toate privirile s-au
ațintit asupra mea. Profesorul Toru s-a îndreptat încruntat
spre noi, vizibil iritat că ora i-a fost întreruptă. M-am
smucit din prinsoarea lui Mike și am fugit pe ușă. Inima
îmi bate atât de tare. Nu mă pot opri din alergat. Simt...
simt... cum respirația mi se întretaie. Nu mai... nu... nu