Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 33

impresiilor false create în capul meu față de
tine. Deși te cunosc de ani de zile... în acele
momente am crezut că ești ceea ce nu ești și
nu ai fost niciodată. M-am îndoit de tine până
acum când mi-ai arătat hârtia mototolită. Am
fost convins până în pânzele albe că tu ai fost
cea care mi-a făcut asta. Asta s-a întâmplat și
se-ntâmplă cu mine...
-

Mike... eu... Dar gândurile mi-au fost
întrerupte de clopoțelul insistent al școlii care
anunța începerea orelor. L-am tras pe Mike de
pe scări și am luat-o la fugă spre clasă fără a
mai scoate un cuvânt.

Mike se uită așa de îngrijorat la mine, nici nu știu
ce să cred despre ce mi-a povestit mai devreme. Ora de
practică. O sculptură ciudată în mijlocul clasei iar noi
așezați în fața planșelor albe. Se așteaptă să pictăm ceva
abstract. Viața mea e abstractă de câteva zile încoace... naș putea exprima senzația prin pictură acum nici să mă
oblige cineva. Stau și privesc pânza albă. Mâna mi se
ridică și apasă puternic pe suprafața pânzei. Nu am
control asupra mișcărilor... ca și cum... ca și cum m-ar