Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 32

îndoit eu de tine sau te-am suspectat de ceva?
Răspunde-mi...
-

Păi... umm... niciodată... dar...

Am întrerupt-o fiindcă simțeam nevoia să-i spun
adevărul.
-

Ieri... a fost o zi de coșmar pentru mine.
Noaptea nu am prea reușit să dorm. O creangă
s-a izbit puternic de geamul camerei.
Dimineața mă trezesc la o oră la care nu m-am
trezit niciodată. Deschid ușa și văd că peste
tot a plouat, numai în zona casei mele nu.
Totul era perfect uscat, deși știam sigur că a
fost furtună azinoapte. Când am dat să intru în
casă, în ușă era un bilet, o hârtie, la fel ca a ta,
cu numele meu, al tău, dar și data de azi. Am
simțit furie și ură față de cel care a făcut asta.
Și știi pe cine am bănuit prima oară? Pe tine!
Așa e... pe tine! Nu credeam că poate fi
altcineva în spatele acestei farse. Cine
altcineva ar mai fi știut despre ce am vorbit
noi doi? Da. Te-am bănuit pe tine! Am
spulberat prietenia noastră și am făcut loc