Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 31

-

Da... dar... am mototolit-o... Am întins mâna
în geantă după hârtia prețioasă.

-

Vreau să văd că o ai! Nu mă mai ține atâta cu
mâna întinsă.

-

Poftim... M-am despărțit cu greu de foaie.

Am luat bucata de hârtie din mâna Gaiei. Era un
mototol... am desfăcut-o grăbit. E hârtia care mi-a arătato ieri, deci nu a fost ea. Nu-mi vine să cred. În toți acești
ani, niciodată n-am ridicat tonul în fața Gaiei și niciodată
nu m-am răstit la ea. O bucată de hârtie ne-a amenințat
prietenia pentru câteva minute. Mă așez pe o treaptă șimi pun mâinile în cap. Deja nu mai vreau... e prea mult
pentru mine.
Stomacul mi s-a strâns brusc, parcă de teamă,
văzându-l pe Mike așa. E pentru prima oară când îmi
vorbește așa autoritar. Mă apropii de el.
-

Mike... ești bine?

Evit privirea Gaiei, uitându-mă oriunde în altă
parte numai la ea nu.
-

Nu, nu sunt bine, Gaia. Simt că o iau razna și
nu stiu ce să fac. De câte ori am țipat la tine
de când te-am cunoscut? De câte ori m-am