Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 30

O privesc îngrijorat. Nu arată prea bine... sau
poate încearcă să se scoată cu faza cu hârtia. Mă gândesc
să-i spun... dar cum s-o fac?
-

Auzi? Ce ai făcut azi-noapte? Cum a sunat
asta... dar na.

-

Ce întrebare mai e și asta? Ce să fac? Am
dormit...

-

A plouat azi-noapte?

-

Ce-i cu toate întrebările astea? Nu ți-am zis
mai înainte că am stat în ploaie?

Simt că Gaia ascunde ceva și lucrul ăsta nu-mi
place. Trebuie să o întreb...
-

Auzi... hârtia aia cu Valhala ai adus-o?

-

Hârtia... ? Da...o am în geantă...

-

Dă-mi să văd...

De ce ezit? Nu e că nu vreau să i-o arăt doar i-am
mai arătat-o și când am găsit-o... dar ceva... mă face să nu
vreau.
-

Păi...

-

Păi, păi, păi... Vreau să fiu sigur de ceva, se
poate? Încep să cred că Gaia mă minte. Simt
că-mi crește tensiunea cu fiecare ezitare a ei.