Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 310

sărut absentă și îmi iau adio de la Gabriel, lăsându-l la
poalele muntelui... lipsit de suflare. Cuprinsă de o durere
sfâșietoare decid să plec spre Cloud.
Trupul firav al Gaiei pare mai greu ca niciodată iar
asta datorită durerii care o resimt în trup din cauza
loviturilor ei puternice. Îmi mut privirea când la poteca
îngustă, când la micuța mea care nu schițează niciun gest.
Drumul spre casă a devenit un adevărat chin. Amândoi
suntem îmbrățișați de o durere trupească, dar și
sufletească. Trupurile ne-au fost oferite drept ofrandă,
pentru plăcerea diabolică a lui Gabriel și pentru Valhala.
Micuța mea stă nemișcată, inconștientă. Rezistă, Gaia!
Imediat ajungem...
Cuprinsă de lacrimi și întorcând capul în urma mea
spre a privi locul în care l-am lăsat pe Gabriel, îmi
continui drumul spre Cloud. Nu va fi mulțumit de cele
întâmplate și nu va fi mândru nici de mine... știu și eu
atâta lucru, dar trebuie să mă ajute, trebuie să afle de
cele întâmplate aici, Gabriel trebuie răzbunat. Conacul
lui Cloud se află pe tărâmul Hexa, un loc care nu se
bucură de prea mulți locuitori, un loc al singurătății, un
tărâm unde s-au refugiat cei care au crezut că nu sunt