Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 301

Simt că nu se va lăsa așa ușor iar teama mă
cuprinde rapid.
-

Mincinosule!!! Încep să îmi pierd răbdarea cu
tine. Încerci să o aperi, de nu vrei să îmi spui
unde e. Stai liniștit că o voi găsi și pe ea înainte
să o găsească Gabriel, așa îl voi face și mai
mândru de mine. Hahaha! Râd ușor satifăcută.

-

Gabriel? Ce treabă ai tu cu Gabriel? Simt că
ceva e în neregulă. E cumva... Gaia a mea? O
furie oarbă îmi acaparează tot trupul iar sângele
îmi pulsează cu putere în vene. Teama aproape
că pălește în fața pericolului. O trag brusc mai
aproape de mine și mă uit atent în ochii ei. Nu
se poate! Nu se poate! O spun în gând simțind
cum inima mi se înmoaie. Doamne, Gaia... ce
ți-a făcut? Ochii mi se umezesc... e... GAIA!

Muritorul mă cuprinde dintr-o dată de brațe și mă
trage spre el până când suntem la distanță de câțiva
centimentri unul de celălalt. Ce face? Chiar nu se teme de
mine? Ce e în neregulă cu muritorul ăsta? Mă smucesc
brusc din prinsoarea lui, îmi desprind mâinile și mă
îndepărtez.