Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 300

enervez și îl prind de cămașă proptindu-l de
perete.
-

Văd că nu ești foarte politicoasă. Adică după ce
că-mi intri în casă fără să bați la ușă, mă
ameninți? Mama ta așa te-a învățat să te
comporți?

-

TACI!!! Urlu la muritor și îmi lipesc palma cu
putere de fața lui firavă. Spune-mi dacă ești sau
nu ești Mike sau mori chiar în clipa asta!!!

Ahh... ce putere are. Mâna ei... această atingere
cunoscută mă face să mă gândesc la Gaia. Forma
degetelor, pielea fină... ar fi oare posibil?
-

Da, eu sunt Mike. Acum ești mulțumită?

-

Așa deci... unde e iubita ta? Mă relaxez puțin,
dar nu îi dau drumul.

-

Iubita mea? Ce iubită?

-

Înaripata aia cu părul alb care ținea morțiș să
mă aducă la tine. Ce joc jucați? Spune odată
unde e?

-

Nu știu despre ce vorbești. Nu știu nimic sau pe
nimeni care să aibă aripi și păr alb. Iar eu... nam iubită. Jur! Acum poți să-mi dai drumul?