Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 299

știu cum să fac asta. Nenorocita aia... să vrea să mă ia de
lângă iubirea mea. Niciodată! Am să o fac să plătească.
Unde ești, muritorule? Voi termina cu tine repede! Îmi
urmez simțul și după alte câteva cotituri dau peste o
cabană. Oare acolo să fie? Îl simt atât de aproape. Sigur e
acolo! E prea ușor... dar... e muritor, de ce nu ar fi? Încep
să alerg și zdrobesc ușa, intrând hotărâtă înăuntru.
Un zgomot puternic mă face să tresar și să-mi
întorc privirea spre ușă... adică... ce a mai rămas din ea.
O creatură... frumoasă... cu coarne micuțe și aripi, îmi stă
în față. Nu știu cum să reacționez. Oare îmi vrea răul?
-

Cine ești? Ce vrei?

-

Te cheamă Mike?

-

Cine întreabă?

-

Nu te juca cu mine, muritorule! Fac câțiva pași
apropiindu-mă furioasă de el.

Înghit în sec de teamă în momentul în care văd că
pășește spre mine. Fac doi pași în spate...
-

Nu mă joc cu tine. Vreau doar să știu cine ești și
ce vrei de la mine.

-

Nu te interesează! Nu mai pune întrebări
stupide. Spune-mi dacă tu ești MIKE!!! Mă