Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 298

și vom trăi pentru eternitate împreună. Doar eu și tu,
regina mea.
Atunci... eu plec, vreau să fiu cât mai repede înapoi
în brațele tale. Nu vreau să stau departe de tine prea mult.
Ești sigură că te simți în stare? Îi ling ușor una
dintre rănile de pe umăr.
Ah, astea... nu mă afectează. Mă cutremur ușor în
timp ce Gabriel mă sărută încet pe gât iar mai apoi îmi
îmbrățișează buzele. Cât de plăcut... nu m-aș mai
desprinde niciodată din brațele lui, nu m-aș putea lipsi
niciodată de sărutul lui tandru. Mă strânge cu putere în
brațe, mângâindu-mi părul și spatele. Șoptindu-mi suav
în ureche.
Du-te, micuța mea... vom continua după reușită.
Mă desprind cu greu din îmbrățișarea lui care îmi
face trupul să se înfioare, îi mângâi chipul și părăsesc
conacul adâncindu-mă în pădure. Unde ar putea fi ceea
ce caut? Nici nu îl știu pe muritor, ar putea fi oriunde.
Dintr-o dată ceva în mine mă face să îmi schimb
direcția... ca și cum un magnet invizibil mă atrage cu
putere. Prefer să merg... nu mă încumet să zbor, mi-e
teamă să nu mă lovesc de vreun copac, atâta timp cât nu