Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 302

-

Ce crezi că faci??? Vrei să îți curmi viața
înainte de timp?

-

Nu... nu se poate! Ești... TU! GAIA! Strig la ea
în speranța că-și va reveni, dar fără folos. Mă
apropii de ea și o cuprind cu brațele. Trebuie săți amintești de tine, Gaia, trebuie să-ți amintești
de mine... de noi. Nu știu ce s-a întâmplat cu
tine, dar acolo... undeva, sufletul tău există și nu
cred că-ți dorești să-mi faci rău. Sunt prietenul
tău cel mai bun iar tu ești prietena mea cea mai
bună... te rog... privește-mă în ochi și spune-mi
că-ți mai amintești.

-

Ia-ți mâinile de pe mine, muritorule!!! Mă
desprind din prinsoarea lui și îl împing cu
putere până se izbește de marginea patului. Ce
tot bolborosești acolo? Crezi că așa vei scăpa cu
viață? Știu ce am de făcut pentru a-l face pe
Gabriel fericit și nu am de gând să mă oprești.

Ahh... Suspin de durere când văd în ce s-a
transformat Gaia. Cu toate astea... rămâne la fel de
frumoasă. Mă izbește de marginea patului cu cruzime,
cad la pământ și rămân neclintit.