Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 295

MIKE! O spun în gând în timp ce mă opresc pentru
câteva secunde.
Îmi ridic chipul cuprinsă de furie și cum stau
întinsă o văd pe intrusă distrată, întind o mână și o sferă
roșie îmbrăcată în flăcări pleacă haotic în direcția ei.
MORI!!! Urlu cât mă țin plămânii.
Ce încerci să faci, mucoaso??? N-o să mă lovești
pe mine. Cu o singură mână îi întorc sfera roșie de foc
înapoi către ea. TU VEI MURI! Acest lucru o lasă pe
Gaia inconștientă. La naiba! Ce am făcut? Am lovit-o
prea tare... Trebuie să plec, altfel Gabriel o să mă
găsească aici. Părăsesc teritoriul fără să mai privesc în
urmă. Mike! Nu... nu am să mă întorc la el, pentru că îl
pot pune în pericol. Plec... mă voi gândi pe drum la o
soluție.
Ce dezastru... sigur a fost vina netrebnicei ăleia și
cu muritorul ăla care au dereglat echilibrul dintre nimfe
și inorog. Ar trebui să mă întorc. Nu cred că e bine că o
las pe micuța mea atâta timp singură după transformare.
Stomacul mi se strânge iar furia mă cuprinde
instantaneu. Gaia zace la pâmânt în grădina interioară.
Într-o clipită sunt lângă ea. Corpul îi este acoperit de