Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | 页面 296

arsuri și răni. O iau ușor în brațe și o privesc. Își revine
încetul cu încetul. Micuțo... ce s-a întâmplat? Cum de ai
ajuns așa?
Ah... au... mă doare. A... venit una... o tipă cu păr
alb... n-am înțeles ce vrea... zicea ceva de un Mike... și...
insista să plec cu ea. M-am opus și... s-au întâmplat niște
lucruri de care nu credeam că sunt în stare. Mâinile
mele... crează lucruri, știai? Pot face lucruri...
Știu, micuțo... mai ai multe de învățat... nu trebuia
să încerci.
Dar... voia să mă ia de lângă tine... m-am speriat. Și
pe urmă... m-a lovit și... am încercat să o lovesc... dar...
nu am reușit. Îmi cer iertare... te-am dezamăgit.
Nu m-ai dezamăgit micuțo. Sunt mândru de tine...
dar bestia aia va plăti pentur că ți-a făcut rău. Nu te va
lua nimeni de lângă mine. Vino, micuțo, știu cum putem
să ne răzbunăm, dar trebuie să fii de acord și tu.
Mă ridic ușor, intrăm în conac și ne așezăm pe o
canapea de catifea. Gabriel se joacă pentru câteva clipe
cu părul meu, îmi zâmbește și continuă.