Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | 页面 294

NU!!! Am urlat și cu o smucitură am împins-o pe
intrusă izbind-o de perete. Îmi privesc palmele uimită.
Nu plec niciunde, ce nu înțelegi? Pleacă acum până nu se
va întâmpla ceva mai rău.
Ha! Se pare că încă nu știi să te folosești de
propriile tale puteri, așa că nu reprezinți un pericol. Vei
merge cu mine la Mike fie că vrei, fie că nu... mai bine teai supune, ți-ar fi mai ușor.
Îmi încord omoplații și mă ridic în aer. Nu plec
niciunde cu tine! Pleacă!!! Urlu la cea din fața mea,
direcționând cu mâinile un val de aer atât de puternic
încât fluxul mă izbește în geam, spărgându-l, făcându-mă
să zbor prin el, izbindu-mă violent de sol.
O putere impresionantă mă lovește și mă lipește
pentru un moment de perete, dar Gaia a avut mai mult de
suferit de pe urma inconștienței ei. Poate n-ar trebui săși folosească puterile până învață. Ce tot spun? Mai bine
să nu și le folosească niciodată... A zburat prin fereastră.
Dacă vrei luptă, micuțo... asta vei avea. Mă duc după ea
și odată trecută de fereastră o zăresc întinsă pe pământ.
Prin mișcarea ambelor mâini o lovesc cu putere și o
ațintesc la sol. La naiba... nu pot să-i fac prea mult rău...