Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Página 280

mea apare o creatură cu ochi roșii... un armăsar cu un
corn împletit în frunte. Un inorog! Am simțit cum se
apropie sfârșitul. Prins între nimfe și inorog... ce ar putea
fi mai rău?
Mike, ascultă-mă! Liniștește-te și nu face mișcări
bruște. Vino încet spre dreapta ta fără să mai privești
inorogul sau nimfele.
Închid gura și înghit în sec, ascultând-o pe Isa.
Pășesc ușor, ieșind din raza vizuală a inorogului. Oare va
fi de ajuns să scap? Cu toate că nu arăt, în mine se duce
un întreg război. Abia dacă îmi mai pot stăpâni frica.
Nimfele se opresc cuprinse de furie în fața inorogului
care își ațintește atenția asupra lor. Nările i se lărgesc,
luând-o turbat spre ele. Măcelul dintre bestii are să se
transforme într-o baltă de sânge. Dinți precum cuțitele
rup din carne, se devorează între ele fără pic de milă.
Urletele și ragetele creaturilor au împânzit pădurea,
auzindu-se pe kilometrii întregi. Nu avea să dureze mult
până când își devorau inimile și și-ar fi dat și ultima
suflare.
Scăpat din brațele primejdiei, Isa mă conduce până
în fața unui conac uriaș, îngrădit de un gard alb. Mă