Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 281

opresc în fața porții imense, fascinat de ceea ce mi-e dat
să văd. Aici să fie micuța mea Gaia?

6
Camera asta este atât de frumoasă... curată,
ordonată, parcă desprinsă dintr-un film de epocă. Patul e
moale iar florile din vaza de pe noptieră sunt proaspete.
Într-un loc ca ăsta, așa flori frumoase. Zâmbesc pentru o
clipă atingând petalele firave ale florilor purpurii, care
par că sclipesc, și mă apropii de fereastră. Ce priveliște...
O mare de copaci albi cu frunze delicate strălucitoare.
Privirea îmi coboară pentru câteva secunde asupra porții
imense albe și inima îmi rămâne în loc. Mike... Cum... a
ajuns aici? De ce ești aici? Ah! Să nu mă vadă. Mă retrag
după draperia grea din catifea apăsându-mi cu putere
mâna pe piept. Pleacă de aici... nu ești în siguranță,
Mike... Pleacă.
Ce duhoare... ISA! Sper că nu a îndrăznit... arunc o
privire pe una dintre ferestrele din sala de așteptare și o
zăresc în fața porții alături de muritor. Furia mă
cuprinde instantaneu. Isa, nătăfleațo!!! Ies pe poarta
principală, ajung într-o clipită lângă Isa și o smucesc