Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 279

scapi cu viață. Starea aceea de epuizare a dispărut
complet. Cel puțin spinii s-au rărit și nu-mi mai zgârie
trupul. Un zid imens de frunze se înalță de-o parte și de
alta a potecii.
Hai Mike, nu mai e mult...
Nu mai e mult, dar nimfele nu renunță. Sunt în
spatele nostru!
Să ajungem odată la destinație și o să fim în
siguranță.
Pulsul îmi accelerează și simt cum îmi zvâcnesc
mușchii de la efort. Nu mai rezist mult dacă continui în
ritmul ăsta. Nimfele sunt pe urmele noastre, scoțând
sunete ascuțite ca de fiare. Drumul ăsta parcă nu se mai
termină. Frica mă cuprinde așa cum nu a mai făcut-o
niciodată. Văd ieșirea.
Mike, STAI! Oprește-te sau mori!
Ești nebună? Nimfele mă vor omorî. Cuvintele Isei
mi-au răsunat puternic în minte. Ce ar putea duce la
moartea mea? Privesc în urma mea și văd cum nimfele se
apropie tot mai mult, agitându-se una pe alta. Nu
înțeleg... de ce să mă opresc când bestiile vin turbate în
urma noastră. În momentul în care întorc capul, în fața