Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 28

răcesc. Aș vrea să mă grăbesc, dar nu pot... îmi clănțăne
dinții în gură și mi s-a făcut toată pielea ca de găină. Mai
bine mă opresc la tarabă să îmi iau un Ramen fierbinte. O
porție cât de mică, cât să mă încălzesc. Scuze Mike... va
trebui să mă mai aștepți câteva minute.
Bătrânica mă aștepta ca de fiecare dată în fața
tarabei zâmbind larg. Am salutat-o cuviincios și am dat
comandă de Ramen. Pentru câteva clipe nu am înțeles
privirea ei. Rămase încremenită privindu-mă. Zâmbetul îi
dispăruse de pe față. Privea în direcția mea, dar totuși
privirea ei trecea dincolo de mine. Se uita într-un punct
fix în spatele meu. M-am întors încet. Poate e cineva în
spatele meu care vrea să comande și îi stau în cale.
Nimic. Nu era nimeni și nimic în spatele meu, doar
casele adormite. Mi-am întors privirea către bătrânică,
dar deja se cufundase în bucătărie. Ce-o fi fost și asta?
Probabil o fi speriat-o înfățișarea mea. Nici nu mă mir...
la cum am ieșit din casă... Sunt în întârziere... e deja 7:30.
Ah, Ramen. Ciudat... bătrânica nici nu mai stă lângă
mine cum o făcea de obicei. Ce o fi cu ea? Nu am timp să
o mai întreb. Îmi termin din 2 înghițituri Ramenul și o iau
la fugă. Trebuia să mă gândesc de două ori înainte de a