Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 27

locuinței mele stau cufundate în întuneric, așa cum n-au
mai stat niciodată.
Nu înțeleg de ce toată lumea se uită curios la
mine. Mă uit și eu în urmă să văd care e faza, dar după
câteva clipe observ că peste tot este umed din cauza
furtunii de azinoapte, însă casa mea și pământul dinprejur
sunt uscate, ca și cum nu ar fi fost niciun nor deasupra.
Ce mai e și asta? M-am speriat. Nu pot să mă mai
gândesc la altceva.
Nuuu! Ah... ce vis ciudat... Mă bucur că m-am
trezit. Să aud voci... să văd cum emană energie o foaie...
Ha! Ce nebunie. Ar fi mai bine să mă pregătesc pentru
școală. Oh, nu... Hainele de ieri... am uitat complet de
ele... și nu am altele de schimb... asta este. N-am de ales.
Trebuie să îmi iau uniforma. Și cu toate astea... Mă întreb
când plecăm spre Valhala? Cămașa și fusta plisată încă
umede îmi dau o senzație neplăcută. Părul e un dezastru.
N-am timp să-l aranjez... N-am timp azi nici de bătrânica
de la tarabă. Am mototolit foaia de pe podea și am
îndesat-o în geantă. Am încălțat în grabă mocasinii și am
trântit ușa în urma mea. Aerul de afară m-a făcut să mă
cutremur din cap până în picioare. Mai mult ca sigur o să