Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 275

pragul conacului, o să o fac să regrete amarnic. Nu poți
să uiți de mine în modul acesta, iubindu-te cu mucoasa
ta. Nu am să accept asta niciodată!
Drumul acesta parcă nu se mai termină iar în
preajma Isei mă simt, oarecum... în siguranță. Dacă știe
unde e Gaia, mă va duce cu siguranță acolo. Copacii
încep, încet încet, să se schimbe, spinii dispar, iar
atmosfera devine din ce în ce mai... plăcută, însă eu
rămân la fel de slăbit ca până acum. În timp ce înaintăm
spre... umm... unde mă duce Isa... niște tufe purpurii
încep să se miște. Mă opresc în loc, curios iar printre
frunzele firave ies zeițe ale frumuseții, cu corp zvelt, ochi
albaștri-verzui, părul lung și blond, legănându-se în jurul
brâului și...
Mike! Mike, ce faci? De ce te-ai... AH!!! Nimfe!!!
Am uitat complet de ele.
* Vino la noi... vei fi foarte fericit. Vei fi al nostru
și... te vom răsfăța...*
Eu... da... vin...
Mike, oprește-te! Nu le asculta! Sunt nimfe, îți vor
face rău.