Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 276

Ce frumoase sunt! Cum să-mi facă rău ființele
acestea minunate? Mă duc cu ele... Încet, încet mă
îndrept spre ele...
*Hai la noi, frumosule*
Cu pași mărunți, dar siguri continui să mă apropii.
Întind mâinile, dorind ca ele să mă cuprindă cu brațele lor
firave, iar piepturile noastre să se contopească, simțindune bătăile inimilor. Încep să îmi mângâie, suav, trupul cu
degetele lor ca niște panglici de satin, iar eu le privesc în
ochi în timp ce ele îmi venerează trupul ca pe al unui zeu.
Le ating chipul, fermecat de pielea albă ca spuma
laptelui.
*Ești atât de frumos... trupul tău ne ispitește...
vino... vino cu noi...*
Mă simt măgulit. Eu ar trebui să spun astfel de
lucruri despre voi. Nu știu ce caută niște ființe atât de
frumoase ca voi în pădure, dar sunteți prea... prea...
fermecătoare. Simt că mă îndrăgostesc de fiecare dintre
voi și îmi doresc cu toată ființa să mă pot bucura de voi.
*Cu noi... vei cunoaște fericirea și plăcere
nemărginită. Vom fi la comanda ta... te vom face fericit...
trebuie doar...*