Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 274

Dar... Însă refuz să mai continui amintindu-mi că
Gabriel nu este Mike... nu îl cunosc, nici măcar nu îl pot
vedea... nu îi pot cere să mă aducă mai aproape. E mai
bine așa. Voi avea locul meu, voi avea timp să mă
obișnuiesc. Dacă vreau să te chem ce trebuie să fac? Cum
te găsesc?
E de ajuns să te gândești la mine și îți voi fi alături
cât ai clipi. De acum încolo, eu voi avea grijă de tine, vei
duce o viață de regină, nu îți va lipsi nimic și te voi face
fericită, acum... încearcă să te odihnești.
Stau în genunchi, strângând cu mâinile bucăți de
pământ. O întreb pe Isa pentru ultima dată: Unde e Gaia?
Nu e aici, Mike, deși trebuia.
Văd asta... UNDE E? Strig către Isa.
Cred că știu... doar că... umm... urmează-mă!
Mă ridic de jos sprijinindu-mă în brațe fiindcă mă
simt mai slăbit ca niciodată. Rănile îmi sângerează, dar
nu mă plâng. Gândul la micuța mea Gaia mă face să le
ignor și să o urmez pe Isa. Oare unde mă duce?
Dacă Gabriel a dus-o la conac? Grr... Gabriel! TE
URĂSC! Strig în propria-mi minte. Dacă o prind pe
mucoasa aia... nu în camera mea, dar și dacă a trecut