Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 269

să îmi fi alături. Nu vreau să o faci din alt motiv, decât
acela de a vrea să îmi fi aproape.
Sunt... sigură acum. Inima îmi bate nebunește și mie atât de frică încât am impresia că mă voi sufoca. Încerc
să mă stăpânesc.
Nu ești, micuța mea. Te simt. Îți simt sufletul. Dar
vei fi, sunt sigur de asta. Vino acum. Vino să te odihnești
și să fii mai aproape de mine.
Vin... Vocea melodioasă apre de nicăieri și parcă
mă atrăge ca un magnet. Simt prin toți porii corpului cum
mă îndepărtez de Valhala, de Mike... de... mine. Oare ce
se va alege de mine? Dar... nu mai contează acum. Mike
era singura persoană care conta pentru mine, singurul din
viața mea care era aproape. Îmi era ca un frate, un
prieten, un... iubit interzis prin legătura noastră de
prietenie, ca un tată... tatăl pe care nu l-am cunoscut
niciodată... protectorul meu. Dar acum... voi învăța să mă
atașez de Gabriel... el va avea grijă de mine... Îmi simt
picioarele atât de grele. Rănile mă ustură și mă dor iar
singurul motiv pentru care îmi doresc să continui e ideea
că Mike va fi fericit.