Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 267

simt pe Isa că vine lângă mine. Stau în dreptul porții și
văd o... formă... lângă mine. Privesc speriat, dar o simt pe
Isa. Dar dacă... ?
Isa?
Da Mike?
Poți să te miști puțin?
Să mă mișc? Da...
Silueta care apare după poartă se mișcă în sincron
cu Isa. E... Isa! E reflecția ei, dar... unde e Gaia? Isa...
unde e Gaia?
Încerc să îmi aduc aminte drumul pe care am plecat
prima oară. Oare pe aici? Sau... pe aici? E totul atât de
confuz... pădurea asta mă face să mă cutremur. Mi-aș
dori ca Mike să fie aici să mă țină de mână sau să mă țină
în brațe și totul să dispară... dar... nu! E mai bine așa... nu
mă va mai vedea și va putea fi fericit... fără... mine. Oare
unde era? E atât de întuneric și de înfricoșător. E ca și
cum m-ar privi sute de ochi. Nu mai suport mi-e prea
frică. Gabriel, unde ești? De ce nu ești aici?
Sunt aici micuțo...
Gabriel! Ai... venit...