Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Seite 245

I-am spus de atâtea ori să mă lase în pace. Încerc să
mă distanțez de ea și ea tot se ține scai de mine. Plânge!
Mda, durerea în dragoste te face să suferi, nu? Plângi
când cel care vrei să te sărute te ignoră, nu? Și cu toate
astea, mă doare inima că fac aceste lucruri. Sincer, i-aș
spune într-un fel, ca să terminăm toată mascarada asta,
dar cum? Să-i spun că i-am citit jurnalul? Nu merge. Îmi
e dor de micuța mea Gaia, cea care era înainte de a
ajunge în Valhala. Îmi e dor de noi... Poate nu am făcut
bine. Sunt cam dur cu ea. Poate ar trebui să merg să
verific dacă e bine. Asta am să și fac...
Ai văzut cum a intrat?
Ce? Ești pe aici?
Am fost tot timpul aici. Te-am privit cum dormi.
E casa ei, Isa. Intră cum vrea și când vrea.
Grrr... da. Aici ai dreptate.
Am plecat acasă.
Nu rămâi?
Nu. Voi mai veni, dar trebuie să fac cumva să
închei această situație.
Bine, Mike. Ai grijă de tine.