Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 244

-

Mmm... Ce? Ridic capul și o văd pe Gaia stând în
ușă privindu-mă atentă. Mda, ce vrei?

-

Mike... de ce îmi vorbești așa? Ce e cu tine? Nu
mi-a vorbit niciodată atât de aspru. Încep să plâng
fără să mă mai pot abține și îl privesc speriată.

-

Off. Mă pot odihni și eu puțin? Vreau să stau
singur o perioadă, se poate? Iau pernele și mi le
pun în cap. PLEACĂ!

-

Mike... O spun aproape în șoaptă. Îmi desprind
mâna de pe mâner și o iau la fugă. Știu că nu fac
bine. Rănile vor ceda, dar... să mă alunge atât de
dur... fără să fac nimic. Oh, Mike, cum poți? Îmi
ascund chipul umed în palme și continui să fug.
Durerea ce mă apasă în piept este mai mare decât
cea provocată de rănile de pe picioare. Ce se
întâmplă cu noi? Ce se întâmplă cu Mike? Ce iam făcut... ce l-a făcut să se schimbe atât de mult
față de mine? Ah! Mă doare atât de tare... Intru
grăbită înapoi în casa lui Mike și dau să urc
scările, dar... parcă totul se învârte cu mine iar
picioarele nu mă mai ascultă... trebuie să ajung...
Dar negura mă cuprinde.