Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 246

Tu n-ai altă treabă? Să bântui vreun vecin, pe
altcineva? O spun ironic.
Ha, ha, ha! Tu cu glumele tale. Nu! Mai bine vă
bântui pe voi.
Da, bine... vorbim mâine. Seara bună.
Plec din casă cu gândul la Gaia. Plânge pentru ce?
Intru pe ușa casei și o văd pe Gaia zăcând la baza
scărilor. Probabil... a căzut.
-

GAIA! GAIA! Strig la ea în speranța că va
deschide ochii, dar degeaba. O iau în brațe și o
așez din nou în patul din dormitor. Unele răni i-au
sângerat destul de mult. Trebuie să-i schimb
pansamentele. Mă apuc să-i curăț rănile, după
care încep să aduc câteva lucruri din camera
alăturată pentru a-mi pregăti un pat improvizat
lângă patul ei. În timp ce îmi aranjez ultimele
lucruri, o văd pe Gaia că deschide ochii. Hei. Ești
bine? Ce-ai pățit? Te doare ceva? O întreb
așezându-mă pe marginea patului lângă ea.

-

Mike... uh. Cum am ajuns aici?

-

Ai căzut pe scări. Te-am adus eu... Te-ai lovit? Te
doare ceva?