Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 239

ar deranja nicio persoană doritoare de săruturi sau
de vreo noapte amoroasă.
Comportamentul lui Mike mă lasă preplexă. Ce s-a
întâmplat cu el? De ce îmi vorbește așa? Oare am greșit
cu ceva? Și unde se duce? Nu-l pot lăsa să plece până nu
îmi explică ce se petrece.
-

Mike! Oprește-te! Încerc să grăbesc pasul, dar
rănile nu mă ajută prea mult. Oprește-te, Mike!!!
Mă întorc privind-o pe Gaia care se chinuie să mă

ajungă din urmă. Rănile, mai mult ca sigur, o dor.
-

Vreau un loc liniștit. Vreau câteva momente să fiu
doar eu și cu... mine. Se poate?

-

Stai... Îl ajung din urmă și mă opresc trăgându-mi
sufletul. Efortul depus a făcut ca unele dintre
rănile de pe picioare să se redeschidă. Mike... te
las în pace... dar... spune-mi ce am făcut? De ce te
comporți așa? Cu ce ți-am greșit?
Îi văd rănile cum sângerează. O iau în brațe și o duc

în cameră.
-

Nu spune nimic. Sunt nevoit să fac multe.
Acum... ascultă-mă și respectă-mi decizia.