Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 240

-

Mike... Dar mă opresc. Mike mă cară până în
dormitor și mă așează din nou în pat. Îl privesc
până în momentul în care iese din cameră,
neștiind încotro se duce sau ce i s-a întâmplat.
Sentimentul mă apasă, dar mă ghemuiesc în pat
sperând să adorm cât mai repede, ca atunci când
mă trezesc, totul să se întoarcă la normal.
Închid ușa în urma mea lăsând-o pe Gaia în pat. Mă

doare să fac asta, dar cumva trebuie să mă îndepărtez de
ea pentru a pune capăt iluziilor pe care și le face. Mai
bine mă duc în casa Gaiei. Voi sta mai liniștit de unul
singur. Nu stăm departe unul de celălalt încât să i se
poată întâmpla ceva iar eu să nu știu. În plus de asta, este
Isa prin preajmă, care mă poate anunța dacă se întâmplă
ceva. Pășesc dincolo de ușa de la intrare...
Mike? Ce faci aici?
Am venit să mă relaxez. Nu mai pot sta dincolo.
Dar ce s-a întâmplat?
Ce s-a întâmplat? Nu mai scăpam de ea. O rugam
să plece și stătea scai de mine. Ceva de genul: Lasă-mă
să te evit, dar nu mă lași.
Chiar atât de gravă este situația?