Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 238

deschide instantaneu ochii, ca trezit dintr-un vis urât și
mă privește cu seriozitate.
-

Umm... scuze... ești bine?

-

Da, sunt bine. Mă întorc cu spatele, îmi pun perna
în cap și prefer să dorm.

-

Mike... Nu vrei mai bine să dormi sus? E mai
confortabil.

-

Nu. Stau bine aici. Du-te și odihnește-te. Îți face
bine, mormăi printre perne.

-

Umm... Nu știu ce să mai zic, așa că scotocesc
sufrageria după o pătură, îl acopăr și mă așez în
celălalt capăt al canapelei, privindu-l nedumerită.
Gaia mă acoperă și se așează la picioarele mele, pe

canapea. Aștept câteva minute, dar nu dă semne că ar
pleca. Scot capul dintre perne și o privesc fix în ochi.
-

Nu te duci?

-

Păi... nu vreau să stau singură... așa că... voi sta
aici. E ok.

-

Off, atunci o să plec eu. Mă ridic de pe canapea
fără să o privesc și ies pe ușă mormăind. Casa