Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 237

șuviță de păr și o sărut cu pasiune dorindu-mi ca acest
moment să dureze pentru totdeauna.
Felul în care mă atinge, Mike, cum se poartă cu
mine, sentimentele lui... mă fac să mă simt... umană. Cum
reușește, Mike? Dar eu nu simt nimic pentru el și cu
toate astea, de ce nu pot să mă împotrivesc? Într-un final
îl desprind de mine... Mike, nu e bine. Crede-mă...
Mereu spui că nu e bine, dar... accepți.
Eu...
Șhhh.
Tac! Probabil ar trebui să plec. Știe Mike unde să
mă găsească...
Oare s-a întâmplat ceva? Mike zicea că revine
imediat, dar... a trecut mai bine de jumătate de oră. Ar
trebui să văd ce durează atât. Cobor ușor din pat, deși mă
simt lipsită de puteri. Dacă am reușit să trec prin pădurea
aia, pot coborî niște scări. Fiecare pas pe care îl fac îmi
aduce tot mai multă durere, dar trebuie să văd dacă e
bine. Nu e în bucătărie. Nici la baie. Ajung în sufragerie
și îl văd dormind pe canapea. Oare... e bine? Sfioasă mă
apropii de el și îmi las ușor mâna pe umărul lui. Mike