Preludiul Sufletului In Tenebrele Valhalei | Page 236

Isa. Ce e cu copilul de care spune? Mai locuiește
vreun copil pe aici?
Umm... nu! Nu știu. Eu nu am văzut niciun copil.
Nu știu ce să fac, Isa. Nu știu...
Poate dacă ai sta de vorbă cu ea...
Da! Și ce să-i spun? „Gaia, ți-am citit jurnalul” ?
Aaa... da. La asta nu m-am gândit. Îmi pare rău că
e așa, Mike. Tu, tu... nu simți nimic pentru ea, nu?
Nu, Isa! O iubesc, dar ca pe o soră mai mică. Nu
am pe nimeni altcineva mai apropiat decât ea.
Liniștește-te, Mike...
Mă reașez lângă Isa și o privesc în ochi. E unul
dintre acele momente pure de sinceritate. Nu simt nimic
pentru ea. Simt ceva pentru cineva care îmi este aproape,
pe care am cunoscut-o cu puțin timp în urmă...
Mă simt stânjenită și încerc să-l opresc. Mike...
... care nu m-a mințit până în prezent și care m-a
făcut să mă îndrăgostesc de felul ei de a fi, de părul ei, de
ochii și de trupul ei...
Mike, eu...
Ești tu, Isa. Dacă ar fi să trăiesc într-un vis, aș dori
să visez toată viața. O mângâi ușor pe obraz, îi aranjez o